09/05/04

UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” din GALAŢI

FACULTATEA DE INGINERIE BRĂILA

CATEDRA: DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNDAMENTALE

SPECIALIZAREA:

PROFIL: MECANIC

PROGRAMA ANALITICĂ A DISCIPLINEI

FIZICĂ

Disciplina se studiază în semestrele III şi IV                                                     Curs 56 ore

Repartiţia de ore săptămânală este:                                                                    Aplicaţii 28 ore

Curs - 2 ore, Aplicaţii -1 oră, în sem. III                                             

Curs - 2 ore, Aplicaţii -1 oră, în sem.IV

1. Obiectivele disciplinei de studiu

            Disciplina “Fizică” cuprinde într-o formă unitară şi quasicompletă principalele cunoştinţe de fizică necesare viitorului inginer. Prezentarea scoate în evidenţă atât rolul informativ, cât şi cel formativ al fizicii, ca disciplină fundamentală a procesului de învăţământ tehnic.

            Cursul prezintă o sistematizare a noţiunilor şi un echilibru privind derularea diferitelor capitole, conform cerinţelor învătământului modern. S-a urmărit să se dezvolte studentului un mod de gândire ştiinţific, în scopul de a-i asigura acestuia capacitatea de aplicare rapidă în practică a cunoştinţelor şi posibilitatea de a participa el însuşi la realizarea de noi tehnologii bazate pe odei proprii.

            Unele probleme sunt tratate pe scurt, bazându-se pe cunoştinţele anterioare ale studentului sau pe dorinţa acestuia de a se informa suplimentar în cazul în care aceste probleme i-au stârnit interesul. Altele, cu deosebire aplicaţiile în tehnică, sunt prezentate pe larg, cu trimiteri la situaţii practice.

            Cursul este alcătuit din nouă capitole (din care amintim: Oscilaţii şi unde elastice, Elemente de termodinamică, Electromagnetism, Optica ondulatorie, Elemente de fizica solidului, Bazele mecanicii cuantice) cuprinzând principalele domenii ale fizicii, în corelaţii strânse cu implicaţiile pe care le au în dezvoltarea ştiinţei, tehnicii şi ingineriei tehnologice.

            Aparatul matematic utilizat este elevat, fără a depăşi nivelul pregătirii studenţilor la momentul respectiv.

            Abordarea disciplinei se face atât teoretic, cât şi prin lucrări practice şi aplicaţii principiale. Laboratorul are rolul de a obişnui studentul cu aparatura ce se foloseşte în practică şi de a materializa cunoştinţele teoretice dobândite la curs, iar aplicaţiile principiale sunt necesare înţelegerii fenomenelor fizice ce nu pot fi reproduse în laborator.

2. Conţinutul ştiinţific al cursului

3. Conţinutul lucrărilor de laborator

            La lucrările de laborator se urmăreşte familiarizarea studenţilor cu aparatele şi dispozitivele de măsură a mărimilor fizice pe care viitorii ingineri le vor întâlni în cadrul activităţilor din teren. Pentru fiecare aparat şi dispozitiv sunt prezentate modul de alcătuire şi principiile de funcţionare.

            De asemenea, sunt dezvoltate deprinderile necesare exploatării, întreţinerii şi reglării acestor dispozitive.

Structura lucrărilor aplicative:

1.      Mărimi şi unităţi de măsură fundamentale în fizică. Metode generale de măsură. Calculul erorilor în cazul măsurătorilor directe şi indirecte. Protecţia muncii.

2.      Măsurarea rezistenţelor cu montajul "amonte". Realizarea experimentală a circuitelor electrice; interschimbabilitatea aparatelor de măsură.

3.      Măsurarea rezistenţelor cu montajul "aval". Realizarea experimentală a circuitelor electrice; interschimbabilitatea aparatelor de măsură.

4.      Defectoscopie ultrasonică. Prezentarea palpatoarelor normale şi înclinate, mono - şi dublu cristal şi a palpatoarelor speciale. Studiul undelor elastice prin intemediul ecourilor apărute pe ecran

5.      Etalonarea defectoscopului. Studiul etaloanelor A1, A2, A3 - calibrarea după ISO 9001.

6.      Determinarea poziţiei unui defect: tipul defectului, adâncime, depărtare faţă de palpator, înclinare.

7.      Măsurarea temperaturii cu ajutorul termorezistenţei. Determinarea experimentală a dependenţei de temperatură a rezistivităţii.

8.      Măsurarea temperaturii cu ajutorul termocuplului. Calculul diferenţei de potenţial dintre două metale diferite.

9.      Determinarea vâscozităţii unui fluid prin metoda Stokes.

10.  Studiul prismei optice. Măsurarea unghiului prismei şi a unghiului limită; mersul razelor prin prismă.

11.  Studiul reţelei de difracţie. Determinarea experimentală a fenomenelor de difracţie şi de interferenţă a luminii.

12.  Studiul legilor transportului de energie prin radiaţie. Corpul negru şi determinarea constantei lui Stefan-Boltzmann

13.  Studiul dependenţei de temperatură a conductivităţii semiconductorilor.

14.  Studiul diodei semiconductoare. Determinarea curentului de tăiere.

4. Modul de evaluare a cunoştinţelor.

            Conform planului de învăţământ, disciplina se încheie cu examen la sfârşitul fiecărui semestru de studiu.

            Lucrările de laborator se evaluează prin colocviu la finele fiecărui semestru de studiu, iar rezultatul se notează cu note de la 1 la 10. Este obligatoriu ca fiecare student să aibă parcursă întreaga programă de laborator, specificată la pct. 3. şi să obţină minimul nota 5 pentru a promova colocviul. Acest colocviu constă în probă teoretică şi probă practică.

            Examenul constă în lucrare scrisă, ce conţine două subiecte teoretice şi două aplicaţii.

            Rezultatul colocviului se cumulează cu nota de la examenul scris şi formează nota finală a disciplinei la sfârşitul fiecărui semestru de studiu.

5. Bibliografie

1.          Picu, M., (1999), Fizica, Editura Academica, Galaţi

2.          Sterian, P. şi Stan, M., (1985), Fizica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

3.          Tudose, C., ş.a. (1981), Fizică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti

4.          Bejan, A., (1988), Fizica, Editura All, Bucureşti

5.          Ciobanu, G., ş.a. (1983), Fizica moleculară, termodinamica şi fizica statistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

6.          Dolacan, V., (1982), Fizica joncţiunilor semiconductoare, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti

7.          Einstein, A., (1957), Teoria relativităţii, Editura Tehnică, Bucureşti

8.          Gavrilă, H., ş.a., (1998), Teoria modernă a câmpului magnetic şi aplicaţii, Editura All, Bucureşti

9.          Georgescu, L., ş.a., (1983), Fizica stării lichide, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

10.      Hristev, A., (1982), Mecanica şi acustica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

11.      Iacob, C., (1980), Mecanica, teoretică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

12.      Ignat, M., (1981), Întrebări şi exercitii de fizică statistică şi termodinamică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

13.      Inţa, I., (1985), Complemente de fizică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

14.      Mercheş, I. ş.a., (1983), Mecanica analitică şi a mediilor deformabile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

                                                                                                                Intocmit,

Prof. univ. dr. fiz. Mihaela PICU